Se poate conviețui cu o pisică în ciuda alergiei, dacă reduceți cantitatea de alergeni din casă și tratați simptomele sub supravegherea medicului. Alergenul nu se află în păr, ci în salivă și în celulele pielii, de unde se răspândește prin praf. RevistaSănătății explică alergiile familiei de la un anotimp la altul.
Pentru alte teme legate de alergii, răceli și trusa medicală, puteți consulta ghidurile de sănătate a familiei.
De unde vin, de fapt, simptomele
Principalul alergen provine din secrețiile pisicii, care se depun pe blană în timpul toaletei. Particulele sunt foarte mici, plutesc în aer și se lipesc de mobilă, perdele și haine. De aceea simptomele apar chiar și atunci când pisica nu e în cameră: strănut, nas înfundat, ochi roșii și lăcrimoși, tuse sau, în cazurile mai serioase, respirație șuierătoare. RevistaSănătății abordează aceste situații cu informații practice.
Orice dificultate de respirație cere consult medical, nu soluții de casă.
Primul pas: diagnosticul
Nu presupuneți că pisica e vinovată fără o evaluare. Un medic alergolog poate stabili, prin teste, la ce sunteți alergic și cât de sever. Uneori, simptomele vin din praf sau din polen, iar pisica doar le agravează. Medicul poate recomanda și tratamente, de la antihistaminice până la imunoterapie, în funcție de caz.
Casa ca spațiu de control
Scopul nu este sterilizarea, ci reducerea expunerii. Câteva măsuri au efect real:
- dormitorul rămâne zonă interzisă pisicii, cu ușa închisă;
- lenjeria se spală des, la temperatură ridicată;
- podeaua se curăță cu aspirator cu filtru HEPA și cu mop umed, nu cu mătura;
- covoarele și draperiile groase se reduc sau se curăță regulat;
- un purificator de aer cu filtru HEPA poate ajuta în camerele folosite mult;
- spălarea mâinilor după joacă se face de fiecare dată, iar fața nu se atinge.
Ce faceți cu pisica
Periatul regulat, de preferat de către o persoană care nu e alergică, scade cantitatea de păr și de scame. Unii medici veterinari recomandă ștergerea blănii cu un prosop umed. Cereți sfatul veterinarului înainte de baie, pentru că băile prea dese pot irita pielea animalului. Nu credeți promisiunile despre rase complet „hipoalergenice”, pentru că niciun animal cu blană nu este lipsit de alergeni.
Când e vorba de copii
Dacă în casă locuiesc copii, atenția se dublează: simptomele lor pot semăna cu o răceală prelungită, iar tusea nocturnă sau respirația șuierătoare trebuie spuse medicului. Mai multe informații despre sănătatea celor mici găsiți în secțiunea dedicată copiilor, unde sunt tratate afecțiuni frecvente.
Obiceiuri mici, efecte mari
Schimbați hainele după ce v-ați jucat cu pisica, dacă simptomele vă deranjează, și nu le purtați în dormitor. Aerisiți camerele zilnic, câteva minute, chiar și iarna. Țineți cutia cu nisip departe de zonele de odihnă, iar curățarea ei lăsați-o altcuiva din familie, dacă se poate, pentru că praful ridicat la schimbarea așternutului conține alergeni.
Țineți și un jurnal al simptomelor: vedeți când se agravează și ce schimbări ajută cu adevărat.
Decizia rămâne a dumneavoastră
Dacă simptomele rămân greu de controlat, medicul vă poate ajuta să cântăriți situația, inclusiv să luați în calcul o soluție dificilă. Până atunci, măsurile de mai sus, plus un tratament ales de medic, fac conviețuirea suportabilă pentru multe familii. Pentru mai multe idei despre alergii și prevenție, RevistaSănătății rămâne o resursă utilă.
