Data certă este data pe care o poți dovedi în fața terților, în afara declarațiilor părților. Un înscris sub semnătură privată, de exemplu un contract de împrumut sau o înțelegere între vecini, are între cei care l-au semnat data pe care ei au scris-o, dar față de alte persoane data devine sigură doar în anumite situații prevăzute de lege, cum ar fi înregistrarea la o autoritate competentă sau întocmirea unui act în forma autentică.
Data certă pare un detaliu, dar în litigii decide adesea cine are dreptate: care contract a fost încheiat primul, dacă o plată a fost anterioară unui moment important, dacă o chirie era în vigoare la un moment dat. Greșelile frecvente de mai jos arată unde se strică lucrurile și cum le eviți.
Greșeli frecvente și cum le eviți
Greșeala 1: să crezi că data scrisă pe contract este suficientă
Între părți, data scrisă în act este, în principiu, cea convenită. Însă un terț, de pildă un creditor, un cumpărător sau un moștenitor, nu este obligat să o accepte, dacă nu are o dovadă independentă. Dacă un contract este antedatat sau postdatat, existența lui poate fi contestată. Explicațiile despre cum se stabilește data certă și ce efecte are sunt în materialul despre data certă a înscrisului sub semnătură privată.
Greșeala 2: să aștepți până când ai nevoie de dovadă
Mulți se gândesc la data certă abia când apare un conflict. Atunci, dovada nu mai poate fi creată retroactiv. Un contract încheiat în luna martie și dus la o autoritate abia în septembrie are dată certă din septembrie, nu din martie. Dacă un lucru este important, în special un contract de închiriere, un împrumut sau o înțelegere privind un bun, asigură-ți data certă din prima zi.
Greșeala 3: să nu știi ce modalități există
Data certă poate rezulta din mai multe situații: legalizarea înscrisului la notar, înregistrarea lui la o autoritate fiscală sau publică atunci când legea o permite, depunerea lui într-un dosar în fața unei instanțe sau a unei autorități, ori faptul că un semnatar a decedat. Alegerea depinde de ce vrei să dovedești și de ce cere destinatarul. Nu presupune că orice ștampilă dă dată certă; întreabă instituția.
Greșeala 4: să nu faci diferența între data certă și autentificare
Data certă dovedește doar momentul. Nu garantează că conținutul este legal, că semnătura aparține celui care a semnat sau că actul este valabil. Pentru acestea ai nevoie de alte forme, cum sunt legalizarea semnăturii sau actul autentic. Dacă vrei și dată certă, și certitudinea semnăturii, o variantă este legalizarea, care o oferă pe amândouă.
Greșeala 5: să uiți de acte care schimbă data
Un act adițional sau o prelungire a contractului are propria sa dată, care poate cere dovadă separată. Dacă modifici un contract, nu presupune că data certă a documentului inițial se aplică și modificărilor. Ia în calcul și faptul că modificarea unui text după obținerea datei certe poate pune sub semnul întrebării întregul înscris.
Un exemplu care arată de ce contează
Ion îi închiriază un apartament Mariei printr-un contract semnat acasă, fără nicio altă formalitate. După câteva luni, Ion vinde apartamentul. Noul proprietar spune că nu știe de contract și cere Mariei să plece. Maria susține că are contract de un an. Fără dată certă, ea nu poate dovedi față de noul proprietar că înscrisul exista înainte de vânzare. Dacă ar fi legalizat contractul sau l-ar fi înregistrat la momentul semnării, ar fi avut un argument mult mai solid.
Exemplul este simplificat, iar efectele concrete depind de reglementările aplicabile și de probele din dosar. Totuși, ideea rămâne aceeași: ceea ce se poate dovedi independent are o greutate mai mare decât ceea ce se poate doar afirma.
Când contează cel mai mult data certă
- Contracte de închiriere: chiriașul vrea să dovedească faptul că are contract anterior unei vânzări a imobilului.
- Împrumuturi între persoane: pentru a arăta când s-a dat suma și când scade termenul de prescripție.
- Cesiuni de creanțe: data stabilește ordinea drepturilor între cesionar și terți.
- Antecontracte: momentul încheierii poate conta dacă există mai multe promisiuni asupra aceluiași bun.
- Declarații și acorduri: când valoarea lor depinde de momentul în care au fost făcute.
Ce nu face data certă
Data certă nu face un act valabil dacă el încalcă legea, nu face o clauză mai echitabilă și nu înlocuiește forma autentică atunci când aceasta este obligatorie. Ea nu garantează nici că suma menționată a fost într-adevăr plătită. Rolul ei este strict probator, adică arată că înscrisul exista la un anumit moment. Nu o trata ca pe un certificat de calitate, ci ca pe un cadran care fixează ora.
Pași simpli pentru a-ți asigura data certă
- Redactează înscrisul complet, cu toate datele, înainte de a-l semna.
- Semnează-l în fața notarului, dacă vrei și legalizare, sau înregistrează-l la autoritatea care permite acest lucru.
- Păstrează dovada înregistrării, cu data și numărul.
- Nu modifica textul după aceea; orice schimbare se face printr-un act adițional.
- Păstrează originalul într-un loc sigur și dă copii celor interesați.
Dacă ai dubii despre ce modalitate se potrivește situației tale, un notar sau un avocat poate explica opțiunile. Alte materiale despre formele actelor și despre importanța lor pentru dovezi găsești în categoria de procuri și declarații. Iar dacă te interesează o privire de ansamblu asupra actelor notariale, ghidurile din NotarNews pot fi un bun început. Un document bun nu este doar cel scris corect, ci și cel pe care îl poți susține cu dovezi la momentul potrivit.
